Drumul spre Moria
Drumul spre Moria e Drumul aparent fără Dumnezeu, dar spre Dumnezeu, spre o nouă întîlnire cu Dumnezeu, e drumul spre noi experiențe cu Dumnezeu!
Cînd Domnul i-a promis lui Avraam că va avea un fiu la bătrînețe, patriarhul a rîs. De fapt, Isaac înseamnă “Cel ce rîde”, iar acum Dumnezeu îi cerea să omoare pe muntele Moria, tocmai “Rîsul” pe care îl primise prin făgăduință. A hotărît să se supună! Dar drumul spre Moria, care e tocmai drumul supunerii, al ascultării de Dumnezeu, e un drum complex, care cuprinde un amalgam de trăiri, pe care unii dintre noi le experimentăm, chiar dacă nu vrem.
Drumul spre Moria pentru unii dintre noi poate fi confuz.
Drumul spre Moria nu e simplu, dar totuși, e posibil. Pe drumul ăsta nu întelegi totul, dimpotrivă. Cînd vrei să Îi faci pe plac lui Dumnezeu, tocmai atunci cînd ești în voia lui Dumnezeu, e posibil să nu mai înțelegi nimic.
Ceea ce “Vocea” i-a cerut lui Avraam, a făcut să-i dispară rîsul. „Rîsul” care fuse-se trimis în viața lui, urma să plece tot din viața lui și el nu înțelegea de ce. Dumnezeu mai întîi i-l dăruiește pe Isaac, iar acum i-l răpește.
Avraam trăiește un coșmar de trei zile. Mi-ar fi plăcut să îi spun atunci lui Avraam:
“Frate, nu te teme că totul o sa fie bine. Dumnezeu e bun, El se va îngriji de toată situația asta”.
Dar viata nu funcționează întotdeauna așa. În călătoria asta putem parcurge doar cîte un capitol odată. Fiecare călătorie are un început, un mijloc și un final, dar cînd ai ajuns la mijloc, nu ți se permite să afli cum va fi Finalul.
Drumul spre Moria uneori e întunecat. Asta simt și eu în aceste ultime săptămîni din 2014. Anul ăsta a fost cel mai crud și urît timp din viața noastră, dar poate și cel mai bun. Însă e pe sfîrșite acum cînd scriu aceste rînduri. Drumul spre Moria însă e mult prea întunecat ca să poti vedea în fața ta mai mult decît un pas. Pe drumul acesta se poate călătorii numa prin credința plină de dragoste pentru Dumnezeu!
Drumul spre Moria poate uneori avea îndoieli. Îndoielile nu întotdeauna sunt rele. Nu toți cei ce au îndoieli sunt rău intenționați. Cel mai mare om născut din femeie a avut îndoieli destul de mari despre identitatea și mesianitatea lui Isus Hristos. După ce Ioan Botezătorul a declarat cu îndrăzneală că Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, la un moment dat, cînd trecea prin niște mari încercări, fiind pe lista celor condamnați la moarte, are niște îndoieli tocmai cu privire la Isus Hristos. Nu te descuraja cînd ai îndoieli cu privire la Dumnezeu sau la siguranța propriei tale mîntuiri. Li s-a întîmplat asta și altora mai sfinți ca noi. Comoara o purtăm în vase de lut și lutul uneori …. tușește și strănută!
Cei ce prin întuneric pot merge pe drumul către Moria călătoresc numai prin credință, altfel nu se poate. Însă umblarea prin credință nu întotdeauna înseamnă că vei merge cu seninătate și fără îndoieli. Trăirea prin credință poate fi uneori sau deseori … dificilă. A avea credință, nu înseamnă să nu ai niciodată alunecări, căderi, îndoieli sau întrebări, ci înseamnă să rămîi pe Calea Sa, oricît de întunecat, neînțeles și dificil ar fi. Nu începutul e important, ci …. Sfîrșitul!
Recent, un prieten mi-a zis că într-un marathon nimeni nu poate pierde, decît dacă abandonează cursa. Chiar dacă ajungi ultimul, la o distanță de cîteva ore de primul sosit la linia de Finish, primești și tu premiul alergării. Secretul, singurul secret, e să nu abandonezi, să fii perseverent și să alergi spre Țintă, chiar și în patru labe, dar să nu te oprești.
Drumul spre Moria e făcut în singurătate, chiar dacă sunt și alții lîngă tine. Avraam era cu fiul său, dar totuși era singur. Oare ce a fost în inima lui în cele trei zile de călătorie? Unul dintre cele mai dureroase aspecte ale suferinței e tocmai singuratatea. E posibil să fii în mijlocul unei adunări sau mulțimi de oameni, dar tot singur să fii. Familia și prietenii îți pot oferi suport și simpatie, dar nimeni nu poate face drumul ăsta în locul tău, dacă vrei să experimentezi miracolul intervenției Sale.
Însă a te simți singur, nu înseamnă că și este așa. Avraam se simțea singur, dar Îngerul invizibil al Domnului era lîngă el. Sentimentele noastre deseori sunt înșelătoare. Nu vă luați după ele.
Drumul spre Moria parcă nu se mai sfîrșește. Așa îmi spunea aseară un tînăr cu care am stat de vorbă. “Dar oare nu se mai sfîrșește odată drumul ăsta spre Moria”, spre …. Vîrf? Tot el, Paul, mi-a pus o întrebare foarte interesantă, dar și pertinentă: “Dar cum știu dacă merg în sus sau în jos pe drumul meu în viață, că acum sunt și în întunerec și confuz?” Bună întrebare! Răspuns: dacă vrei să faci voia lui Dumnezeu, dacă asta te interesează și plătești prețul, atunci urci, sub nici o formă nu cobori.
Însă Drumul spre Moria însă, e drumul care urcă. Uneori e dificil să urci pe Cale, dar cîndva se va vedea că s-a meritat din plin. E mult mai simpu și ușor să cobori! Spre vîrf însă drumul e deseori anevoios, dar se termină cu miracole sublime. Pe Calea care urcă, rămân doar cei ce sunt dispuși să nu renunțe, chiar și cînd e cel mai greu și pare totul ilogic. Dar doar drumul lepădării de sine e drumul spre vîrf. Pe drumul ăsta urcă doar campionii, oricine ar fi ei.
Drumul spre Moria e drumul spre Victoria cea mai măreață. E drumul spre …. știți spre ce? Tocmai spre ……Înviere! Dar drumul care te duce la înviere, mai întîi trebuie să treacă prin moarte și nu numai odată, ci de mai multe ori.
Drumul spre Moria însă, cu toate zbaterile lui e drumul Închinarii Reale. Cel mai încîntător, provocator și misterios, e mesajul pe care Avraam îl transmite oamenilor săi despre sine și Isaac: „Noi doi mergem, ne închinăm și ne vom întoarce la voi”. Avraam credea ferm în înviere cînd a făcut acea afirmație.
Închinarea nu e numai extaz și cîntare. Uneori e dificilă, e dureroasă, dar e plăcută Domnului! Închinarea nu e numai extaz, ci e și ascultare. Nu se poate una fără cealaltă! De la închinare te întorci însă întotdeauna uimit …. de Dumneze! Cînd noi Îl adorăm și ascultăm, EL ne va surprinde!
Noi, cei din postmodernitate, avem impresia că închinarea e doar să cânți în biserică cu mîinile ridicate. Asta se include, dar închinarea reală implică mult mai mult decît cîntare într-un mediu protejat și propice pentru așa ceva. Închinarea autentică înseamnă că faci voia lui Dumnezeu și cînd doare și cînd nu înțelegi.
Drumul spre Moria e drumul perseverenței! Nu oricine ajunge în vîrf. Nu oricine urcă pînă la capăt. Nu oricine iubește pînă la capăt; doar cei puternici. Isus a iubit pînă la capăt, inclusiv pe netrebnicul de Iuda!
Drumul spre Moria, cu toate neajunsurile sale, e drumul cu durere maximă, spre bucurie maximă.
Doar închinarea reală te duce în top, te duce la întîlnirea cu Cel ce va purta de grijă. Dacă vrei să ai experiențe neobișnuite cu Dumnezeu, trebuie să perseverezi în credință și în dragoste, ca Avraam! Se poate! Avraam L-a iubit mai mult pe Dumnezeu, decît pe fiul Său! El a fost dispus să renunțe la unicul său fiu, dar nu și la Dumnezeu! Doar asta e Închinare Autentică! Doar cînd treci peste sentimente și resentimente, începi să urci! Pînă atunci …..
Aaaa să nu uit: Isus tot pe Moria a murit și a a înviat!