Se spune că cineva ar fi adresat o întrebare către Radio Erevan. Aceasta sună cam aşa: “Este adevărat că tovarăşului Ivan Ivanovici i s-a dat o bicicletă?” Radio Erevan răspunde: “Este adevărat, cu menţiunea că nu este vorba despre tovarăşul Ivan Ivanovici ci despre tovarăşul Vasile Vasilievici şi nu i s-a dat o bicicletă ci i s-a luat!”
1 iunie ne aminteşte de bucuria cu care întâmpinam Ziua copilului, anticipând cadourile pe care parinţii ni le dăruiau. Fiecare jucărie primită era un prilej de uimire şi de entuziasm.
Cu siguranţă că de la Domnul a venit ideea de a hotărâ o zi specială, o zi în calendar care să fie dedicată copiilor în general. Probabil că cei mai invidiaţi – dar şi cei mai trişti – copii erau aceia care îşi serbau la 1 iunie şi ziua de naştere. Însă pentru toţi ceilalţi era un prilej de a primi încă un cadou. Pentru că tot Domnul este Acela care a aşezat în inima părinţilor şi plăcerea de a oferi cadouri.
Sunt multe pasaje în Scriptură care arată că Dumnezeu este un Tată generos care “a dat daruri oamenilor” – Efeseni 4:8.Plăcerea aceasta de a dărui omului cadouri L-a caracterizat pe Dumnezeu de la bun început. Când omul a fost creat, “Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise” – Geneza 2:8. Această trăsătură de caracter a lui Dumnezeu se regăseşte în părinţi, despre care Domnul Isus spune că“ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri” – Matei 7: 11.
Copiii au însă şi ei o caracteristică interesantă. După trecerea primelor ore (la cei mai răbdători, probabil zile), curiozitatea legată de jucăria primită se mută de la exteriorul acesteia (cum te joci cu ea) spre interiorul ei (din ce este alcatuită? cum este facută?). Desigur că în cele mai multe cazuri, acest moment însemna sfârşitul jucăriei în formula originală … şi drept rezultat, jucăria se strică.
Această caracteristică este universală. Despre Adam, primul om, ni se spune că “printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit” – Romani 5: 12. Astfel, nu numai că Pămîntul dăruit omului să-l stăpânească s-a stricat (“creaţia a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – […], până în ziua de azi, toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii” – Romani 8: 20, 22) dar însuşi omul s-a stricat şi s-a alienat de Dumnezeu (“căci toţi oamenii au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” – Romani 3:23).
Când s-a stricat jucăria pe care am primit-o …
(De fapt, ca să fim tributari adevărului, ar trebui să reformulăm … )
Când am stricat jucăria pe care am primit-o, avem unele încercări, mai serioase sau mai timide de a o repara. Însă mai devreme sau mai târziu, jucăria stricată este uitată şi abandonată.
Şi tocmai aici intervine frumuseţea Zilei de 1 iunie. Tocmai aici se vede, odată în plus, inima nemărginit de caldă a Tatălui ceresc pentru copiii Lui. Pentru că odată ajunşi noi înşine în această stare de degradare şi stricăciune din cauza păcatelor noastre, Dumnezeu nu ne-a tratat deloc ca pe o jucărie stricată. Astfel, cel mai preţios cadou pe care ni L-a dat Dumnezeu a fost chiar Fiul Său, Isus. Noul Testament spune că “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” – Ioan 3:16. Împreună cu Domnul Isus ne este dăruit şi Duhul Sfânt, un dar acordat oricărui individ care ascultă porunca lui Dumnezeu. La Cincizecime, Petru spune: „Pocăiţi-vă […] şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh – Faptele Apostolilor 2:38. Mai mult, Scriptura adaugă că“darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” – Romani 6:23.
Acum, la jumătatea anului, de 1 iunie, aveţi un prilej minunat să vă reamintiţi toate acestea. Că Dumnezeu este“Tată, şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic” – 1 Corinteni 6: 18.
Şi încă ceva.
Probabil că la întrebarea: “Este adevărat că Dumnezeu îl tratează pe om ca pe o jucărie stricată şi îl repară?” Radio Erevan ar răspunde: “Este adevărat, cu menţiunea că nu consideră omul o jucărie ci îl consideră ca fiind chiar copilul Său, şi că nu îl repară ci îl recrează.” “Căci dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” – 2 Corinteni 5:17
Cătălin Covaci