FIFA 2010
Febra fotbalului a cuprins în această perioadă întreaga planetă şi singurul sens din familia de cuvinte al lui “microb” este cel legat de înţelesul de “microbist”.
Diferenţele dintre generaţii îşi găsesc acum frumuseţea complementară cînd tinerii ascultă odiseea fotbalistului Maradona şi împart entuziasmul rezultatelor cu părinţii sau chiar bunicii lor. Tineri şi vîrstnici alături, băieţi şi fete deopotrivă, sînt uimiţi că Italia, Franţa şi Anglia au plecat acasă în vreme ce Paraguay, Uruguay sau Ghana au mers mai departe. Am văzut deja mari meciuri: Germania – Anglia, Spania – Portugalia şi aşteptăm altele cu acelaşi entuziasm: Argentina – Germania, Olanda – Brazilia. Orice ştire începe cu FIFA. Orice căutare pe “Google” conţine aceleaşi iniţiale: FIFA. Creştini, evrei, musulmani, capitalişti şi comunişti se reunesc nu în lăcaşe de cult, nu în momente sacre, nu pentru apropierea de ceea ce consideră a fi înaltul deziderat al vieţii. Ci ei se reunesc sub acelaşi termen: FIFA.
Dar în definitiv, ce este FIFA de are atîta influenţă? Ce este FIFA de atrage cu atîta putere ceea ce orice religie şi orice sistem tînjeşte să atragă fără însă a reuşi?
Desigur că la întrebarea aceasta se poate răspunde în mai multe feluri. Nu este rostul acestui articol, nici acreditarea autorului, să urmărească definiţia lingvistică şi nici pe cea mediatică sau financiară a răspunsului. Mai degrabă, am dori să folosim acest simbol – FIFA – atît de comun şi cu atîta forţă în zilele acestea pentru a aduce o imagine duhovnicească în minţile noastre ori de cîte ori venim în contact cu el.
Sfîntul Augustin a spus odată că lumea se împarte între verbele „a fi” (imperiul lucrurilor spirituale, nevăzute dar reale şi veşnice) şi „a avea” (imperiul lucrurilor materiale, vizibile dar trecătoare). Asemănător, FIFA poate foarte bine să aşeze împreună, pentru noi, două verbe: „a FI” şi „a FACE”. Sau mai pe scurt, FI-FA.
Şi pentru că la timpul scrierii acestui articol au mai rămas de jucat – conform www.fifa.com – sferturile, semifinalele, locul trei şi finala, am ales din multitudinea de texte patru pasaje care reunesc adevărul că Dumnezeu priveşte mai întîi la ceea ce sînt, şi apoi la ceea ce fac. Sau altfel spus, Dumnezeu este interesat de tine mai întîi „să fii”, şi abia apoi „să faci”. Adeseori greşim, considerînd că dacă „facem” automat şi „sîntem”. Însă El vrea să ne dea mîntuirea Lui, natura Lui şi Duhul Lui (şi astfel ne aşezăm în verbul „a FI” ai Lui). Odată echipaţi, putem acum lucra pentru slava Lui, gloria Numelui Lui şi înaintarea Împărăţiei Lui („a FACE”).
În Ioan 15: 16 în camera de sus, înaintea patimii Sale, Domnul Isus spune ucenicilor: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rînduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămînă”. Adică FI-FA. Desăvîrşitul Antrenor, în primul rînd Şi-a selecţionat echipa. Nu putea să le ceară să-L slujească înainte ca să-i pregătească. A fost nevoie ca să fie aleşi pentru ca după aceea să facă roade. Şi tu ai fost ales. Şi pentru tine S-a lăsat răstignit. Este El acum Antrenorul tău?
Apostolul Pavel scrie în Epistola sa către Efeseni, în capitolul 2 versetul 10 că „noi sîntem lucrarea Lui(Dumnezeu – n.a.), şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele”. Aici FI-FA este la fel de evident. Se arată clar că „sîntem” şi „am fost” zidiţi ca şi creştini, nu prin vreo lucrare de-a noastră, oricît de merituoasă ar putea părea ea, ci prin lucrarea deplină a lui Dumnezeu (aşa devenim „A FI”) pentru ca astfel „SĂ FACEM” faptele bune pregătite „să umblăm” în ele. Şi tu ai fost zidit în Hristos Isus. Piroanele au săpat urme adînci în carnea Domnului nostru; trebuie doar să crezi că S-a jertfit pentru păcatele tale. Că a murit pentru tine. Şi să trăieşti pentru El.
Un alt pasaj semnificativ se găseşte în Coloseni 1: 9, 10. Tot Apostolul Pavel spune: „noi … cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul …” Din nou FI-FA: creştinul trebuie mai întîi să fie plin de cunoştinţa lui Dumnezeu şi abia atunci poate să facă fapte vrednice de Domnul său. Şi tu poţi să ÎL cunoşti. Este această cunoaştere izvorul faptelor tale? Este umblarea ta vrednică de numele de creştin?
Am lăsat pentru final (sau FINALĂ, dacă îmi îngăduiţi acest apendice la comparaţia demarată cu Campionatul Mondial de Fotbal) un text deosebit de semnificativ. Este scris de Apostolul Petru în 1 Petru 2: 9 care spune: „Voi însă sînteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a cîştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v’a chemat din întunerec la lumina Sa minunată.” Petru păstrează ordinea stabilită de Domnul Isus şi însuşită de Pavel, şi anume FI-FA. Pentru că spune credincioşilor că „sîntem” o seminţie, o preoţie, un neam, un popor care aparţine (A FI) lui Dumnezeu întrucît Dumnezeu l-a cîştigat. Credinciosul poate purta numele lui Dumnezeu, acela de Creştin, doar dacă i l-a dat Cristos prin răscumpărarea de la Golgota. Iar această răscumpărare a fost acordată cu un scop bine determinat. Am fost aşezaţi în poporul lui Dumnezeu, am fost cîştigaţi ca să fim ai Lui, pentru ca să facem (A FACE) ceva: „să vestim”puterile minunate ale Salvatorului, Mîntuitorului şi Răscumpărătorului nostru.
Întrebam mai înainte ce înseamnă FIFA. Singura altă întrebare după aceasta este: tu, cititorule, FI-FA? Adică te regăseşti în aceste adevăruri descrise în versetele de mai sus? A FI al Lui pentru A FACE lucrările Lui, spre slava Lui. Nu odată la patru ani ci în fiecare zi. Nu în calitate de microbist, ci de creştin.
În această accepţiune, cel mai important termen este acesta, nu uita: FI-FA.
Cătălin Covaci