caius_articolTrăim zile tulburătoare care, pentru mulţi teologi şi specialişti în domeniul escatologic, prevăd o apropiere eminentă de venirea Domnului Isus. Michael G. Mickey un specialist în escatologie a scris un articol în care menţiona 42 de semne a venirii lui Cristos (1). Printre semnele eminente observate în zilele noastre s-ar putea menţiona:

–  „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12:4)

În zilele din urmă mulţi vor citi şi cunoştinţa va creşte. Studiile escatologice au deschis apetitul citiri şi studiului cărţilor apocaliptice, cu prevalenţă a cărţilor lui Daniel şi a Apocalipsei. Librăriile ajung să fie pline de materiale conţinând studii şi comentarii a acestor cărţi.

–  „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,” (2 Timotei 3:1-2)

Nu cred că este cazul să comentăm acest verset atâta timp cât se poate observa cu uşurinţă diferenţele de comportare şi maniere între generaţiile trecute şi cele din zilele noastre.

–  „Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.” (Marcu 13:7-8)

Combinaţia conflictelor, cutremurelor, foametei şi tulburărilor ne semnalizează semnele sfârşitului.

–  „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.”(2 Petru 2:1)

Teologia liberală a ajuns să se lepede de Cristos, să accepte Darvinismul şi să readucă Scriptura la nişte poveşti din secolul 1. Tot mai mulţi „creştini” au ajuns să pună sub semnul întrebării autoritatea Scripturilor şi a Cristosului ei.

–  „Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor…”(1 Timotei 4:1)

Fiecare denominaţie şi confesiune cunoscută în rândurile Creştinătăţii au ajuns să fie separate în baza neînţelegerilor doctrinare şi de practică. Un alt semn al unei apropieri de timpurile de sfârşit. Semnele venirii atrag atenţia venirii unui personaj apocaliptic cunoscut a fi Mesia.Un caracter pe care fiecare religie a lumii ajunge să-l aştepte, ca un promis a lui Dumnezeu. Astfel că, Mesia ajunge să fie întâlnit în scrierile de escatologie a Budismului, Hinduismului, Islamului, Iudaismului şi a Creştinismului. Scrieri datând de sute şi mii de ani ajung să trezească interesul studiului şi a unei acceptări comune în ceea ce priveşte semnele eminente a venirii lui Mesia.

Semnificaţia numelui Mesia

Mesia este un titlul, ci nu un nume, care denotă oficiul celui care este uns a fi Rege, Profet şi Marele Preot. Scrierile Vechiul Testament ne fac cunoscut o ungere specială a celor trei oficii, însă nimeni nu a ajuns să ocupe toate trei oficiile sub titlul de Mesia. În mod escatologic, oficiu de Mesia este rezervat celui care, în mod profetic, ajunge să fie întruparea Regelui, Profetului şi Marelui Preot, un uns a Dumnezeului Veşniciei.Dicţionarul limbii engleze Merriam Webster face următoarea conotaţie referitor la etimologia termenului Mesia: Etymology: Hebrew māshīah ̣ & Aramaic mĕshīhạ̄ , care literar este tradus – uns, miruit. (2).Din punct de vedere Iudaic şi al Creştinismului, Mesia devine un titlu important în contextul sutelor de profeţii care fac aluzie la acest titlu, şi a persoanei care va ajunge să întrupeze responsabilitatea acestui oficiu. În Scripturi, cel puţin trei pasaje, în mod specific, folosesc acest termen: Dan. 9:25-26, Ioan 1:41 şi Ioan 4:25. Traducerea Vechiului Testament în greacă de către cei 70 de evrei, în versiunea Septuaginta, ajunge să folosească termenul Χριστός (Khristós) – Cristos, tradus unsul pentru traducerea termenului ebraicMesia. Astfel s-a ajuns ca în contextul Iudaic evrei să aştepte pe Mesia, pe când Creştinătatea să aştepte pe Cristos, recunoscând pe Isus ca Cristos, Uns a lui Dumnezeu, trimis din veşnicii. Titlul de Mesia a acaparat imaginaţia multora de-a lungul secolelor, astfel că o serie de visători evrei, dacă nu eretici, au ajuns să sugereze că sunt Mesia. În numărul acestor eretici de-a lungul secolelor se pot număra:

–  Simon (circa. 4 î. Cr.), un sclav a lui Irod cel Mare.

–  Athronges (circa. 3 î. Cr.), un păstor (cioban) care s-a revoltat împotriva romanilor şi a lui Irod Archelaus.

–  Judas (Iuda) din Falilea, fiul lui Hezekiah/Ezekias, un membru a partidei Zeloţilor care sau revoltat împotriva Romanilor la anul 6 d. Cr.

–  Theudas, care a avut o viaţă scurtă şi care a murit la anul 46 d. Cr., întrun atentat revoluţionar împotriva romanilor.

–  “Profetul Egipţian”, care la anul 55 d. Cr., împreună cu 30.000 de evrei au înscenat exodul, fiind masacraţi de procuratorul roman Antonius Felix.

–   Menahem ben Judah, care ar fi fost fiul lui Iuda din Galilea, s-a revoltat împotriva lui Agripa al II-lea, după care ar fi fost omorât de un rival a partidei Zeloţilor.

–  Vespasian, în jurul anului 70 d. Cr., ar fi pretins să fie Mesia, după cele scrise de istoricul evreu-roman Josephus.

–  Simon bar Kokhba (circa 135 d. Cr.), a format statul evreiesc pentru o scurtă perioadă de timp, în final pierzând al doilea război evreo-roman.

–  Moise din Creta, care în jurul anilor 440-470, a convins pe evreii din Creta să meargă în mare şi să se întoarcă în Israel. El ar fi dispărut după această încercare falimentară.

–  Ishak ben Ya’kub Obadiah Abu ‘Isa al-Isfahani (684-705), care a condus o revoltă în Persia împotriva lui Umayyad Caliph ‘Abd al-Malik ibn Marwan.

–  Yudghan, un ucenic a lui Abu ‘Isa, care a continuat credinţa după ce Isa a fost omorât.

–  Serene, care prin ani 720 s-a declarat a fi Mesia şi care a susţinut expulzarea musulmanilor şi ţinerea legilor rabinice înainte de a fi arestat, ca mai târziu să renunţe la titlul de Mesia.

–  David Alroy, născut în Kurdistan, care în jurul anilor 1160 s-a revoltat împotriva califului, mai târziu fiind asasinat.

–  Nissim ben Abraham, un alt Mesia a anilor 1295.

–  Moses Botarel din Cisneros, un vrăjitor din anii 1413, care ar fi susţinut că poate să facă combinaţii a numele lui Dumnezeu.

–  Asher Lemmlein, un german de lângă Veneţia care s-a proclamat a fi un înaintaş a lui Mesia în jurul anilor 1502.

–  David Reubeni (1490-1541) şi Solomon Molcho (1500-1532), aventurieri care au călătorit prin Portugalia, Italia şi Turcia, în final să fie arşi pe rug de către Papa de la Roma.

–  Sabbatai Zevi (1626-1676), un evreu otoman care s-ar fi declarat a fi Mesia, dar care s-a convertit la islam şi care încă mai are urmaşi în Donmeh, o secta evreo-cipriotă, care practică Islamismul.

–  Jacob Joseph Frank (1726-1791), care s-a declarat a fi împăratul David încarnat, şi care predica o sinteză a Creştinismului şi Iudaismului.

–  Menachem Mendel Schneerson (1902-1994), un Rabin Chabad, care a încercat să pregătească calea lui Mesia. Cu toate acestea, mulţi din urmaşii săi au crezut şi cred că el a fost şi este Mesia. (3) Aceasta ar fi o lista a celor care din neamul evreiesc s-au declarat a fi Mesia, un Uns a lui YHVH, care au încercat să elibereze poporul evreu de sub robie. Totuşi, în Evanghelia după Matei, însuşi Isus Cristos ne avertizează de aceşti impostori când spunea: „Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.” (Matei 24:5)

O altă listă compilată cu numele celor care, din rândurile Creştinismului, s-ar fi declarat a fi Mesia, are enumerată pe următorii candidaţi:

–  Simon Magus şi Dositheos Samariteanul, la mijlocul primului secol.

–  Montanus, care s-a declarat a fi promisul Paraclete, la mijlocul secolului doi.

–  Adalbert, un episcop care ar fi declarat că avea puteri miraculoase (în jurul anilor 744); mai târziu fiind excomunicat de Papă.

–  Tanchelm din Antwerp (circa. 1110), care cu violenţă s-a împotrivit Sacramentelor şi Euharistiei.

–  Ann Lee (1736-1784), un personaj important a sectei “Shakers”, care învăţa că perfecţiunea lui Dumnezeu este găsită în forma femeiască.

–  Bernhard Müller (c. 1799-1834) s-a declarat a fi Leul lui Iuda şi un profet în posesia “pietrei Filozofilor”.

–  John Nichols Thom (1799-1838), din Cornish (Anglia) un împotrivitor al taxelor.

–  Arnold Potter (1804–1872), Latter Day Saint (un lider mormon) care şi-a dat numele de Cristos Potter.

–  Hong Xiuquan din China (1812-1864), care s-a declarat a fi fratele mai tânăr al lui Isus.

–  Bahá’u’lláh (1817-1892), născut Shiite, a adoptat Bábismul mai târziu în viaţă, s-a declarat să fie cel promis de toate religiile, fondatorul religiei Bahá’í.

–  William W. Davies (1833–1906), un lider mormon, a declarat că fiul său Arthur este reîncarnarea lui Isus Cristos.

–  George Baker (c. 1880 – septembrie 10, 1965), cunoscut şi sub numele “Tatăl Divin”, a fost un lider african-american din 1907 până la moartea sa.

–  Haile Selassie din Etiopia (1892-1975), Mesia mişcării Rastafari. El nu s-a proclamat a fi Mesia, totuşi Leonard Howell şi alţii au făcut-o.

–  Georges-Emest Roux (1903-1981), Cristosul din Montfavet, fondatorul grupării Eglise Chrétienne Universelle.

–  Sun Myung Moon (n. 1920), fondatorul Bisericii Unificate, s-a declarat a fi Cristosul venirii a doua.

–  Yahweh ben Yahweh (1935-2007), născut sub numele Hulon Mitchell, Jr., un naţionalist şi separatist negru, care a creat Naţiunea lui Yahweh şi care a orchestrat moartea la zeci de persoane.

–  Iesu Matayoshi (n. 1944), în 1997 a stabilit Partidul “World Economic Community” (Comunitatea Economică Mondială) bazat pe convingerea că el este Dumnezeu şi Cristosul.

–  Jung Myung Seok (n. 1945), s-a declarat a fi întruparea revenirii lui Cristos, fondatorul Bisericii Providenţa, un violator de femei (care mai târziu a fost condamnat).

–  Jose Luis de Jesus Miranda (n. 1946), un pastor Puerto Rican, care s-a declarat a fi Isus Cristos, fondatorul misiunii “Growing in grace” (Creşterea în Har).

–  Inri Cristo (n. 1948) din Indaial, Brazilia, un alt impostor a lui Isus revenit pe pământ.

–  Apollo Quiboloy (n. 1950) A declarat ca Isus Cristos este Tatăl, iar el este Fiul. Mântuirea este completă acum că el a fost declarat Fiul. Mii de filipinezi îl numesc “unsul, Fiul lui Dumnezeu”.

–  David Icke (n. 1952), din Marea Britanie, s-a descris ca fiind “fiul lui Dumnezeu”, un canal spiritual pentru spiritul lui Cristos.

–  David Koresh (Vernon Wayne Howell) (1959-1993), liderul grupării “Branch Davidians” (Ramura Davidienilor).

–  Maria Devi Christos (n. 1960), fondatorul grupării “Great White Brotherhood” (Marea Frăţie a Albilor).

–  Serghei Torop (n. 1961) care s-a auto-numit “Vissarion,” fondatorul bisericii “Church of the Last Testament” (Biserica Ultimului Testament) şi liderul spiritual a comunităţii Ecopolis Tiberkul în sudul Siberiei.

–  Wayne Bent (n. 1941), de asemenea cunoscut sub numele de Michael Travesser of the Strong City Cult, care în mai 8, 2008 a fost condamnat pentru molestarea de minori.

–  David Shayler (n. 1965) (“Righteous Chav”), un agent englez din MI5, care s-a declarat a fi Mesia pe data de 7 iulie 2007. (4) Aceasta este o listă de fanatici care s-au declarat a fi Cristosul, inducând în eroare pe mulţi, aşa cum Isus Cristos, cu doua mii de ani în urmă, învăţa biserica Sa. Mesia nu este o fascinaţie iudeo-creştină, ci o speranţă mondială, îmbrăţişată de multe religii ale lumii. Profeţii şi sute de scrieri expun venirea acestui caracter în majoritatea religiilor. Astfel, descoperim că Mesia de fapt este o întrupare a unei

soluţii mondiale. Analizând teologia escatologică a religiilor lumii descoperim următoarele:

BUDISMUL– aşteaptă pe Maitreya – tradus “Unificatorul Lumii”, sau mai simplu cunoscut sub numele “Prietenul”.

HINDUISMUL– aşteaptă pe Kalki sau Javada – al nouălea şi ultimul Avatar care se va încarna în occident.

ISLAMUL– aşteaptă pe Muntazar (pentru Sunni) şi al “Doisprezecelea Iman” pentru Şiiţi.

IUDAISMUL– aşteaptă pe Mesia, promis de YHWH poporului ales.

CREŞTINISMUL– aşteaptă pe Mesia în persoana Cristosului promis de Dumnezeu.

Cele cinci mari religii ale lumii în teologiile lor profetice aşteaptă un lider în persoana Unuia care o să fie recunoscut a fi Mesia. Pentru a identifica care este adevăratul Mesia v-a trebui să analizăm pe scurt fiecare religie şi înţelegerile ei în ceea ce priveşte persoana lui Mesia.

 

BUDISMUL

Siddhartha Gautema s-a născut în jurul anului 560 î. Cr., la Lumbini, în ceea ce astăzi este Nepal, la graniţa cu India, într-o familie bogată. Tatăl lui dorind ca fiul să ajungă un mare conducător al lumii, a construit un palat cu restricţia ca bolnavii, bătrânii, morţii şi călugării să nu se apropie de palat. Guatama a crescut în acest mediu protejat, mai târziu căsătorindu-se cu o fată pe nume Yasodhara, care i-a născut un băiat. Într-o zi, umblând prin parcul care înconjura palatul, ajunge să vadă un om acoperit de bube, un bătrân, un cadavru purtat spre groapă, şi un călugăr cerşetor, care părea să fi fost paşnic şi fericit. În urma acestei experienţe, Gautama, care avea 29 de ani, pus pe gânduri de ceea ce văzuse, ajunge să se întrebe dacă mai este şi o altă viaţă în afară de viaţa luxoasă din palat, dorind să rezolve „ghicitoarea” vieţii. Ras pe cap, cu o manta galbenă, îşi părăseşte nevasta şi copilul în căutarea adevărului. Ajunge să studieze Upanişadele, în mod deosebit concluzia părţii Hindu Vedas, care învaţă că fiecare om poate să ajungă la un statut divin, dacă doreşte acest lucru. Ţine un post, care îl lasă schelet, fără să fi găsit fericirea. În una din experienţele sale ajunge să stea sub un pom pentru 40 de zile şi nopţi. Se jură că nu va pleca de sub pom până nu v-a găsi ceea ce caută. În aceasta perioadă, Mara (cel rău) îl ispiteşte să se lase de căutările sale. La sfârşitul celor 40 de zile, ajunge să experimenteze Nirvana, stagiu final în a fi una cu Dumnezeu. Simte că a găsit mântuirea, şi de la această experienţă ajunge să fie cunoscut drept „Buddha” sau „Iluminatul”. Buddha începe activitatea misionară predicând sensul vieţii şi calea mântuirii, fondând grupul de călugării Sangba, ca la vârsta de 45 de ani să moară. (5) Budismul ajunge să ofere reguli precise de trăire şi comportare, care ar ajuta pe cineva să ajungă la fericire şi, în final, la mântuire. Budismul, prin învăţăturile fondatorului ei, predică „cele patru mari reguli ale Budismului”, ca un ghid de viaţă pentru a ajunge la fericire. Cele patru reguli sunt următoarele:

  1. Suferinţa este universală – actul trăirii include suferinţa, Nirvana (mântuirea) este primită din cicluri nesfârşite de suferinţă. Ciclurile de viaţă, care produc suferinţă, ajută umanitatea într-o perfectare a trăiri şi o lepădare a dezideratului, a dorinţelor personale.
  2. Motivul suferinţei este dezideratul, dorinţele egoiste. Omul rămâne într-un statut continuu de suferinţă datorită ataşamentului faţă de cele lumeşti.
  3. Modul de a-ţi alina suferinţa este prin eliminarea dezideratului, a dorinţelor. În conceptul budist, atâta timp cât a trăi înseamnă a suferi, suferinţa se datorează dezideratelor. Dacă dezideratul este eliminat, suferinţa este eliminată.
  4. Elimină dezideratul urmând „Drumul de Mijloc” sau „Calea Nobila a celor Opt”.Buddha a făcut o lista de opt căi pentru o viaţă dreaptă:

– Un punct de vedere corect

– O aspiraţie dreaptă – corectă.

– O vorbire corectă.

– Un comportament corect.

– O ocupaţie corectă.

– Un efort corect.

– O minte dreaptă.

– O meditaţie corectă. (6)

Budismul crede în diavol ca fiind o persoană, pe care Creştinismul îl numeşte Satana, pe când budişti îl numesc Mara. În învăţăturile budiste, Mara este tatăl dezideratului şi al morţii, cele două rele care produc renaşteri nesfârşite. La fel ca şi Cristos, Buddha ajunge să fie ispitit, însă învinge dezideratele şi dorinţele vieţii. În acord cu scrierile Budiste, Gautama a prezis că în viitor un alt Buddha va veni să ajute omenire să facă o împărăţie a dreptăţii şi a păcii. Acest Buddha va fi cunoscut sub numele Mettaya (Maitreya) tradus: „Dragostea”. În acest timp nu vor mai fi crime, furturi, adultere, beţii, mizerie sau case de pământ. Oraşele vor fi iluminate, parcurile şi grădinile vor fi din abundanţă. Omul se va bucura de un cer pe pământ. (7) Buddha nu a promis ca se va întoarce, însă a promis că Maitreya va fi următorul Buddha şi care va face lucruri mult mai mari decât a făcut el.

Metteya este Mesia budiştilor care va trebui să se nască. El v-a fi recunoscut ca al 25-lea Buddha în acord cu tradiţia Pali. El v-a fi numărat ca al cincilea şi ultim Buddha din aeonul curent, adică Buddha Kappa.(8) Profeţiile venirii lui Metteya sunt găsite în literatura canonică a tuturor sectelor Budiste, incluzând Theravāda, Mahāyāna, Vajrayāna, şi sunt acceptate de majoritatea budiştilor.

Venirea lui Maitreya va lua loc după ce învăţăturile lui Gautama Buddha, Dharma, nu vor mai fi cunoscute şi chiar uitate. Venirea acestui Mesia budist va fi caracterizată printr-o serie de evenimente fizice. Oceanele se vor micşora dând posibilitatea lui Maitreya să le treacă uşor. Va avea loc dezvăluirea „adevăratului” dharma pentru oameni, dând posibilitatea construirii unei noi lumi. Venirea acestui Mesia va semnifica sfârşitul timpului de mijloc în care lumea este acum, între Gautama Buddha şi Maitreya.(9) O serie de budişti de-a lungul secolelor s-au declarat a fi Maitreya, Mesia budiştilor. În numărul acestor Maitreya proclamaţi se pot număra:

– Gung YE, un luptător coreean şi regele de scurtă durată a statului Taebong, în jurul secolului X, s-a declarat că este încarnarea lui Maitreya şi a obligat pe toţi să-l venereze. Mai târziu el a fost detronat şi omorât de propriul servitor. (10)

– In anul 613 călugărul Xiang Haiming s-a declarat că este Maitreya şi a adoptat titlul imperial. (11)

– ﾎn 690 împărăteasa Wu a inaugurat a doua dinastie Zhou, proclamânduse o îcarnare a viitorului Buddha Maitreya, şi a declarat oraşul Luoyang drept “capitală sfântă.” (12)

– Lu Yi Zhong, al 17-lea patriarh I-Kuan Tao, declară să fie încarnarea lui Maitreya.

– L. Ron Hubbard, fondatorul Dianetics şi Scientologie, a sugerat că el este “Metteya” (Maitreya), în anul 1955 prin poezia Imnul de Asia.

– Raël Maitreya susţine cu privire la conţinutul din Agama Sutra, un presupus text vechi, scris de Buddha, dar care a fost uitat de majoritatea budiştilor. Ra・ a declarat în faţa persoanelor care au participat la seminariile Bisericii Asia Ra・ian, că cineva născut în Franţa, o ţară care este adesea simbolizată de cocoş, la vest de Orient, îndeplineşte criteriile

de Maitreya. De fapt Rael pretinde că ar fi acest individ. (13) Când Dalai Lama, liderul budiştilor Tibetani a fost întrebat dacă Isus ar fi putut să fie o fiinţă „total iluminată”, el a răspuns: „Isus Cristos de asemenea a trăit în alte vieţi, deci, aşa cum vedeţi, el a atins un statut mai înalt, ori ca Bodhisattva, sau ca o persoană iluminată, prin practicile budiste, sau ceva de genul acesta.” (14)

 

HINDUISMUL

Hinduismul este o religie a cărei istorie este greu de desluşit. O serie de motive împiedică identificarea istorică a acestei religii care este considerată a fi a treia religie a lumii după Creştinism şi Islam. Din motivele imposibilităţii unei identităţi istorice se pot menţiona următoarele:

– Hinduismul nu are un fondator şi nici nu se identifică cu o anumită istorie.

– Această religie are origini pre-istorice, tradiţia susţinând a avea începuturi eterne.

– Hinduismul este extrem de variat, împărţit în diferite tradiţii şi practici, fără existenţa unui concept de unificare a credinţei şi practicii.

– Hinduiştii nu au fost preocupaţi să păstreze înregistrări scrise a „faptelor”, dimpotrivă, erau mai mult interesaţi în înţelegerea lucrurilor din spatele evenimentelor. Nu erau interesaţi în a relata trecutul, din acest motiv scrieri de prima mână sunt extrem de rare.

– Din scrierile rămase nu există o demarcaţie clară între istorie şi mitologie, ceea ce există astăzi nu face referinţă la o singură ţară, rasă sau religie.(15)

Hinduismul este o religie legată de tradiţiile religioase ale Indiei, având urme istorice în perioada Fierului, cu tradiţii pre-istorice în perioada Bronzului, în mod special pe malurile râului Indus în jurul anilor 2600–1900 ・ Cr. Filozofia hinduistă are 6 ramuri: Samkhya, Yoga, Nyaya, Vaisheshika, Mimamsa şi Vedanta. (16)

Din diviziile contemporane al Hinduismului se pot enumera: Saivism, Shaktism, Smartism, şi Vaishnavism, din care numai Shaivism, Shaktism şi Vaishnavism

sunt monoteiste.(17)

Hinduismul venerează o sumedenie de personalităţi, obiecte, animale, combinaţii de formă umană şi animală, peste 330 milioane de fiinţe supranaturale sunt găsite ca obiect de venerare în tradiţia Hinduistă. (18) Este imposibil să poţi descrie o ortodoxie a hinduismului, a practicilor şi doctrinelor acestei religii, totuşi, se pot menţiona principiile comune a unor secte hinduiste. Credinţele comune a majorităţii religiei hinduiste sunt:

– Un dumnezeu triunic, în persoanele lui Brahman (creatorul), Vishnu (ocrotitorul) şi Shiva (distrugătorul).

– Sistemul de Caste

– Karma – legea binelui care produce bine şi a răului care produce rău. Fiecare acţiune, gând, decizie, are o consecinţă (bună sau rea), care va reveni la fiecare persoană în viaţa prezentă sau viitoare.

– Reîncarnarea – „emigrarea sufletului” sau „samsara”. Aceasta este ciclul vieţii pe care fiecare persoană o experimentează prin moarte şi re-naştere. Printr-o karma bună poţi ajunge la un statut de castă mai înalt, cu o karmă rea ajungi la o castă de mai jos, ajungând să trăieşti viaţa unui animal.

– Nirvana – este idealul fiecărui hinduist, este eliberarea sufletului de la ciclul re-naşteri infinite. (19)

Hinduismul este considerat a fi împărţit în cicluri de Kalpas, fiecare ciclul sfârşindu-seîntr-un alt ciclul, nu înaintea apariţiei unui Avatar, care este manifestarea lui Dumnezeu în formă umană. Kalpa este o zi de Brahma, iar o zi de Brahma constă dintr-o mie de cicluri a patru yugas sau ere. Aici trebuie făcută o paranteză şi explicat faptul că în hinduism fiecare om este un dumnezeu, iar noţiunea de Avatar este manifestarea divină a unuia sau uneia pe pământ. În acest context, un Avatar este considerat a fi un profet, un sfânt sau o persoană

care ajunge la un nivel de sfinţenie elevat. Fiecare Avatar demarchează sfârşitul unui ciclul, care este separat de următorul ciclul. Hinduismul separă fiecare ciclul în patru ere (sau timpuri) numite „Yugas”. Cele patru „Yugas” in ordine cronologică sunt:

– Kitral Yuga – era purităţii, a înţelepciunii şi a luminii, care durează 1.728.000 de ani.

– Treta Yuga – Puritatea, înţelepciunea şi lumina scad, această perioada durând 1.296.000 de ani.

– Dvapara Yuga – în această eră declinul virtuţii şi a religiei este mai mare, această perioadă având o durată de 864.000 de ani.

– Kali Yuga – este perioada de timp pe care o experimentăm de 5.000 de ani şi care este marcată prin abundanţa ignoranţei, nereligiei, virtutea fiind inexistentă, o perioada de timp care durează 432.000 de ani.

Decăderea ultimei ere în Hinduism este marcată de venirea unui Avatar, care ar restaura omenirea, pregătind-o în intrarea noului ciclul a purităţii, înţelepciunii şi a luminii, a erei Kitral Yuga. (20) Spre sfârşitul acestei ere, hinduismul prezice venirea unui al zecelea Avatar, pe nume Kalki (Kalkin sau Kalaki), care va veni să distrugă era întunericului, a ignoranţei şi depărtării de o trăire în lumină şi virtute.

Din scrierile escatologice hinduiste trebuie marcat prezenţa „mesianică” a acestui  caracter, Avatarul Kalki. În textul din Vishnu Purana 4.24 găsim scris:

Când practicile învăţate de Vedas şi institutele legii,

Aproape că sau stins, şi la închiderea erei Kali o să fie o noapte,

O porţie a fiinţei divine care există în natura sa spirituală,

În caracterul lui Brahma, şi care este începutul şi sfârşitul,

Şi care înţelege toate lucrurile, v-a coborî pe pământ.

El va fi născut precum Kalki într-o familie eminentă de brahmin,

Din satul Sambhala, dotat cu opt facultăţi supra-umane.

Prin puterea lui irezistibilă, El va distruge toţi barbarii şi hoţii,

Şi toţi a cărui minte sunt devotate păcatului.

El va restabili dreptatea pe pământ;

Şi minţile celor care trăiesc la sfârşitul erei Kali, vor fi treziţi,

Şi vor străluci ca cristalul.

Cei care vor fi schimbaţi în virtutea acestor timpuri precare,

Vor fi ca seminţe fiinţelor umane,

Şi vor da naştere la o rasă care vor urma legile erei lui Krita,

Era purităţii.

O altă profeţie referitor la apariţia Avatarului Kalki face următoarea analogie:

„Cel de-al zecelea şi ultimul avatar al Vishnu, Kalki, este încă să apară. Kalki va apărea la sfârşitul lui Kalyuga. Acest avatar va apărea călare pe un cal alb cu sabia ridicată, aprinsă ca o cometa. El va veni în final să distrugă netrebnicii, să re-înceapă noua creaţie, şi să restabilească puritatea de conduită în vieţile oamenilor.” (21)

În jur de 905 milioane de indieni şi hinduişti din alte naţiuni aşteaptă pe Mesia Kalki, Avatarul ultimei ere pentru pregătirea omenirii în intrarea erei dreptăţii, a luminii şi a virtuţii.

 

ISLAMUL

Islamul este una dintre cele trei mari religii ale lumii monoteiste, împreună cu Creştinismul şi Iudaismul, considerată a doua religie a lumii, în baza numărului de adepţi religioşi. De asemenea, este şi una din cele trei religii Avraamice, împreună cu Iudaismul şi Creştinismul, Dumnezeul Islamului fiind acelaşi Dumnezeu pe care Avraam ajunge să-l asculte şi cu care face legământ pentru el şi descendenţii săi. Istoria Islamului începe la secolul 6, la impulsul spiritualităţi unui cetăţean născut la Mekka, pe nume Mohamed, în anul 560. Rămas fără tată, înainte de naştere, şi fără mamă, la vârsta de 8 ani, unchiul său Abu Talib ajunge să îl crească. Din scrierile islamice ajungem să cunoaştem că la vârsta de 12 ani Mohamed intră în

contact cu un preot creştin, care ar fi prezis că el ar fi profetul despre care Biblia ar fi vorbit. La vârsta de 25 de ani se căsătoreşte cu Hadijea, care avea 40 de ani, pe parcurs ea devenind prima musulmană. 15 ani mai târziu, la vârsta de 40 de ani, Mohamed are o revelaţie în timp ce medita într-o peşteră. Un înger îi apare în peşteră, cerându-i să citească. Neştiind să scrie sau să citească, se întoarce acasă speriat povestind nevestei cele întâmplate. (22) Mesajele primite prin revelaţie ajung să fie cunoscute a fi Qur’an, care au fost memorizate şi mai târziu scrise de tovarăşii lui. (23)

Mohamed ajunge să predice oamenilor din Mekka, implorând să părăsească politeismul. Cu toate acestea el ajunge să fie persecutat de autorităţile din Mekka. După 13 ani de predicare, Mohamed şi urmaşii săi ajung să facă Hijra (emigrarea) spre oraşul Medina în anul 622. Împreună cu convertiţii din Medina şi emigranţii din Mekka, ajunge să-şi stabilească autoritatea politică şi religioasă. După o serie de confruntări armate prin care iese victorios, la anul 629 ajunge să cucerească Mekka, iar până la moartea sa ajunge să stăpânească peninsula Arabă. (24)

Islamul ajunge să includă multe practici religioase printre care se pot număra:

– Cei 5 stâlpi ai Islamului

– Legea Islamica (Sharia) care include tradiţii practice în respectarea legilor dietetice, bancare, de război şi prosperitate. În practica musulmană fiecare credincios este obligat la ţinerea  celor 5 stâlpi a Islamului care constau din următoarele:

– Shahada – Mărturisirea de Credinţă

– Salat – Rugăciunea

– Zakat – Pomana (dărnicia)

– Sawm – Postul în timpul lui Ramadan (în a noua lună a calendarului Islamic)

– Haji – pelerinajul la Mekka (25)

Islamul crede că datorită deteriorări Cuvântului lui Dumnezeu, a traducerilor şi greşelilor introduse, Dumnezeu a trimis ultimul profet ca să restabilească căile adevărului, ceea ce evrei ar fi trebuit să o facă, mai târziu fiindu-le încredinţate Creştinilor, prin exemplul lui Cristos.ﾎn teologia islamică, Mohamed este considerat a fi un profet în linia lui Noe, Avraam, Moise şi Isus, ultimul mesager a lui Dumnezeu, Alah pentru Islam. Profetul Mohamed se pare că a avut câteva profeţii referitor la evenimentele dinaintea zilei judecăţii, şi care se găsesc pe paginile Coranului. El a prezis ca la sfârşitul zilelor Isa (adică Isus) va veni, când unul cu un ochi (Dajjal) se va declara a fi divinitatea şi va încerca sa rătăcească omenirea să i se aducă laudă şi veneraţie. ﾎn textul din Coran, Az-Zukhuruf, 43:61 găsim scris:

   “Şi (Isus) va fi un semn (pentru venirea) orei (de judecată): deci să nu te îndoi de (ora), dar voi urmaţi-mă: aceasta este calea dreaptă.”

În escatologia musulmană, Isus va veni din ceruri la Damasc, unde se va ruga împreună cu Imanul Mahdi, împreună omorându-l pe Dajjal, distrugând armata necredincioşilor lui Gog şi Magog, aducând pace şi frăţietate lumii.(26)

O serie de texte islamice menţionează intervenţia lui Isus în ajutorarea credinţei musulmane:

    „Ora nu va fi stabilită până când fiul Mariei (adică Isus) va coborî printre noi ca domnitor, el va distruge crucile, ucide porcii şi va elimina taxele Jizyah. Bani vor fi din abundanţă astfel că nimeni nu v-a accepta (cadouri de caritate).” (Sahih Bukhari, Vol. 3, Book 43, No. 656) (Sahih Bukhari, Vol.. 3, Book 43, No. 656)

    „Şi nu există nici unul dintre oamenii Scripturi (evrei sau creştini), dar trebuie să cred în el (adică în Isus ca Apostol al lui Allah şi o fiinţă umană), înainte de moartea sa. Şi în ziua de Judecată El va fi un martor împotriva lor.”(The Holy Quran, An-Nisa, 4:159) (The Holy Quran, An-Nisa, 4:159)

Dacă am citi numai aceste pasaje am avea impresia că Islamul aşteaptă pe Isus, în contextul zilei de judecată, totuşi venirea lui Isus este în contextul unui alt personaj apocaliptic al Islamului, şi anume, în contextul venirii lui Mahdi, care mai este cunoscut de Sunni a fi Muntazar sau al Doisprezecelea Iman pentru Şiiţi. Mahdi înseamnă „Călăuza” sau „Cel Aşteptat”, care va fi primul semn al evenimentelor înainte de ziua judecăţii. Venirea lui Mahdi, în escatologia islamică, marchează începutul sfârşitului. Mahdi pentru Islam este Mesia, Mântuitorul, aşa cum Cristos este pentru Creştinism. Mahdi va fi un conducător nu numai al lumii islamice, dar şi a întregului pământ. Mahdi se va folosi de campanii militare, de

jihad (războaiele sfinte), va ocupa ţări şi teritorii din est şi vest, va „călăuzi” pe mulţi dintre cei ocupaţi cu forţa să urmeze în credinţa islamică. (27)

În tradiţia islamică, Mohamed ar fi spus următoarele despre Mahdi:

       „În ultimele zile ale lui Ummah [comunitatea islamică universală], Mahdi va apărea. Allah îi va da putere asupra vântului şi a ploii, şi pământul va da roadele sale. El îşi va da averea cu generozitate, turmele vor fi din abundanţă, şi Ummah (comunitatea islamică) va fi mare şi onorată …

         În acei ani, comunitatea mea se va bucura de un moment de bucurie, cum nu au mai experimentat niciodată înainte. Cerul va trimite ploaie din abundanţă, pământul nu-şi va reţine plantele, şi bogăţiile vor fi la dispoziţia tuturor. Un om se va ridica şi spune, “Dă-mi Mahdi!” şi el va spune, “Ia”. (28)

Mahdi va călări pe un cal alb, va domni pe o perioadă de 7 ani, el v-a descoperi sulurile pierdute ale Bibliei, chiar şi chivotul. El va călăuzi lumea spre muntele Siriei, unde va face cunoscut volume din Torah, ca să judece pe evrei. Chivotul va fi scos din lacul Tiberiei şi pus în locul lui la Ierusalim. Descoperirea sulurilor pierdute din Vechiul şi Noul Testament va cuceri pe evrei şi creştini să treacă la Islam, iar cei care nu o vor face vor fi eradicaţi. Venire lui Mahdi va fi precedată de ridicarea unei armate din est care vor avea steaguri negre de război. Apariţia acestor steaguri semnifică apropierea venirii lui Mahdi. Aceste steaguri deja şi-au făcut apariţia prin armata Iranului, o profeţie făcută de „mesagerul lui Alah” cu referinţă la semnele venirii lui Mahdi. (29)

Islamul aşteaptă venirea lui Mahdi, un Mesia musulman, care va avea ajutorul Cristosului Creştinătăţii şi a lui Mesia a evreilor, ca aceste religii să se unifice sub steagul Islamului şi a ultimului mesager, profet a lui Alah, Mohamed.

 

IUDAISMUL

Cuvântul IUDAISM, provine de la cuvântul evreu יהודה – Yehudah, adică IUDA, una dintre cele mai vechi (dacă nu prima) religii monoteiste, şi una dintre cele mai vechi practici religioase ale zilelor noastre. ﾎnceputurile istorice a acestei religii poate fi găsită pe paginile Bibliei Ebraice (Tanakh), sau a Bibliei Creştine, pe paginile Vechiului Testament. Iudaismul a început cu legământul Avraamic în jurul anilor 2,000 ・ Cr., păstrat din generaţie în generaţie până în zilele noastre.

Iudaismul nu are o autoritate centrală investită într-o persoană sau conducere, ci în Sfintele Scripturi, în Legile religioase, învăţate şi interpretate de rabini. Dintre principiile cele mai importante ale religiei iudaice se pot menţiona:

– Dumnezeu este Atotştiutor

– Dumnezeu este Atotputernic

– Dumnezeu este Binevoitor

– Dumnezeu este Transcendent

– Dumnezeu a creat Universul şi continuă să-l guverneze

Dumnezeu face un legământ cu Israeliţii şi urmaşii lor, pe Muntele Sinai, unde Dumnezeu încredinţează Legea lui Moise, atât scrisă cât şi orală, poporul luându-şi angajamentul de a urma şi trăi în Legea lui Dumnezeu. Dumnezeu dă ţara promisă poporului evreu, poporul ajungând să treacă printr-o criză spirituală, fiind atraşi de idolatrie şi practici păgâne. În această perioadă Dumnezeu ridică lideri care ajung să judece poporul, pe când Leviţii îşi împlinesc datoria de preoţi aducând jertfe pe multe din altarele făcute de evrei în noua ţară.

Poporul creşte, ajungând să ceară un nou sistem statal, şi anume monarh. Profetul Samuel încoronează pe primul rege al Israelului, ca mai târziu corupţia, idolatria, îndepărtarea de Dumnezeu să ducă poporul la o divizie între cele 12 triburi. Dumnezeu trimite profeţi să ajute poporul, totuşi o continua îndepărtare de Legea lui Dumnezeu şi rupere a legământului făcut cu El, aduce blestem poporului şi o pierdere a suveranităţii de care se bucurau în noua ţară, pe care o primiseră în dar.

Poporul este dus în robia babiloniană, mulţi din popor îşi pierd identitatea şi credinţa, unii dintre ei ajungând să se întoarcă înapoi şi să reconstruiască templul, însă nu reuşesc să restabilească ţara le ceea ce împăratul David oferise poporului. După persieni vin romani, unii dintre liderii romani punând mai mult sau mai puţin presiune pe popor, sub conducerea familiei Hasmonean (o familie ortodoxă ebraică) se revoltă împotriva Romei, această perioadă fiind recunoscută a fi perioada Macabeilor (Maccabees). La sfârşitul acestei perioade Isus Cristos îşi începe misiunea, la care partidele religioase a timpului se împotrivesc conceptului de a recunoaşte pe Isus ca Fiu de Dumnezeu. Cristos este răstignit, templul este distrus, iar Iudaismul rabinic este dezvoltat din partida Fariseilor. Creştinătatea ajunge să înflorească, mai multe restricţii fiind puse ramurilor religioase iudaice, care ajung să fie prigonite şi, în multe cazuri, forţaţi să-şi găsească refugiu în ţări mai tolerante. Evreii ajung să fie împrăştiaţi în toată Europa, Asia, Africa, chiar şi în India şi China.

Evreii continuă să fie prigoniţi, în ani 1290 Anglia îşi expulzează evrei, În 1394 Franţa urmează exemplu Angliei. ﾎn perioada anilor 1350-1450, Italia, Germania, şi peninsula Balcanică îşi expulzează evreii. În aceste condiţii evrei fug spre ţările slavice unde erau toleraţi. În 1391 la Seville, Spania, 30.000 de evrei sunt masacraţi. Mulţi de frică trec la creştinism, unii fug spre Africa, murind pe ocean, alţii fugind spre nord. Când ultimul castel Moorish al Spaniei a fost ocupat în ani 1492, mii de evrei au fost daţi afară din ţară, şi din oraşul în care (evreii) erau stabiliţi de cel puţin 1.500 de ani.

La anii 1700, evrei încă continuă să fie persecutaţi şi omorâţi. În aceste timpuri Haskalah (o mişcare Iluminată Evreiască de integrare a evreilor în Europa) formează bazele mişcărilor Reformate şi Conservative, punând sămânţa Zionistă. Tot în această perioadă ia naştere şi mişcarea Hasidică, prin rabinul Israel Baal Shem Tov. Aceste trei mişcări ajung să formeze baza practicilor evreieşti din zilele noastre.

Europa anilor 1920-1930 devine anti-semită, în ani 1940 evrei ajungând la lagărele de concentrare naziste unde milioane sunt masacraţi, istoria Holocaustului rămânând istoria cruzimii şi inimii fără Dumnezeu. (30) În anul 1948, pe 14 mai, statul Israel este format, evrei din toată lumea având posibilitatea întoarcerii acasă. Din 1948 până în zilele noastre o serie de războaie au clătinat noul stat, dar prin îndurarea lui Dumnezeu, steagul evreiesc încă flutură pe meleagurile Biblice a Israelului. Iudaismul zilelor noastre este mult diferit de cel din primele secole, o serie de organizaţii şi denominaţii ajungând să constituie pătura religioasă evreiască. În numărul grupărilor iudaice din zilele noastre se pot număra:

– Iudaismul ortodox, care ţine atât Legea orală cât şi cea scrisă ca o revelaţie divină dată lui Moise, şi care nu pot fi schimbate. Majoritatea grupărilor din Iudaismul Ortodox păstrează teologia Maimonides bazată pe cele „13 principii a credinţei evreieşti”.

– Iudaismul Ortodox Modern, care pune accentul pe respectarea strictă a Legilor, dar cu o gamă largă de abordare liberală modernă de viaţă,întrun mediu laic.

–  Iudaismul Haredi (cunoscut şi sub numele de “Iudaism Ultra-Ortodox”) este o formă foarte conservatoare de Iudaism. Gruparea Haredi pune un accent deosebit pe studiu, rugăciune şi o respectarea meticuloasă religioasă.

– Iudaismul Hasidic este o formă a Iudaismului Haredi bazat pe învăţăturile Rabinului Jisroel Ben Eliezer (de Ba’al Shem tov). Filozofia Hasidică este înrădăcinată în Kabbalah, şi evreii Hasidici acceptă Kabbalah ca Scriptură sacră.

–  Iudaismul Conservator, cunoscut sub numele de Iudaism Masorti, în afara Statelor Unite şi Canada, dezvoltat în Europa şi în Statele Unite în jurul anilor 1800, ca o reacţie la schimbările aduse de iluminismul evreiesc. Este caracterizat printr-un angajament pentru ţinerea şi păstrarea tradiţiilor evreieşti, inclusiv respectarea Shabbat (Sabatului) şi kashrut (legea dietetică). Iudaismul Conservator învaţă că legea evreiască nu este statică, dar din totdeauna s-a dezvoltat ca răspuns la condiţiile schimbătoare.

– Iudaismul Reformat, numit Iudaism Liberal Progresist în multe ţări, care original a fost găsit în Germania, ca un răspuns perioadei de iluminare. Iudaismul reformat a definit Iudaismul ca o religie, în loc de o rasă sau cultură, refuzând multe din ritualurile legii ceremoniale a Torei, în schimb ţinând legile morale, punând accent pe chemarea etică a profeţilor.

– Iudaismul Reconstrucţionist a început ca un flux de filozofie de Mordechai Kaplan, un rabin Conservator, şi mai târziu devenit o mişcare independentă, reinterpretând Iudaismul pentru timpurile moderne. La fel ca Iudaismul Reformat, Reconstrucţionismul nu ţine legea evreiască, punând accent pe decizia comunităţii care legi ar trebui ţinute şi care nu.

– Reînnoirea Evreiască, o mişcare recentă din America de Nord, începută de Rabinul Zalman Schachter-Shalomi, un rabin Hassidic, în anii 1960. Această mişcare se concentrează pe spiritualitate şi justiţia socială, fără să facă aluzie la legile evreieşti. În această mişcare bărbaţii şi femeile participă în mod egal la rugăciune.

– Iudaismul Umanistic, o mică mişcare non-theistă, care pune accentul pe cultura şi istoria evreiască ca sursă a identităţii evreieşti. Fondată de Rabbi Sherwin-Williams/OHMI Vinului, este stabilită în America de Nord şi Israel, dar are grupuri afiliate şi în Europa şi America Latină. (31)

Iudaismul, la fel ca şi restul religiilor, aşteaptă un Mesia. Pentru înţelegerea conceptului Mesianic în contextul iudaic, trebuiesc clarificate câteva percepţii folosite în teologie escatologică iudaică.

– Conceptul venirii Mesiei este înţeles în exclusivitate în contextul Bibliei Evreieşti: Tanakh (Vechiul Testament) şi a Scrierilor Rabinice.

– În Iudaism conceptul de Mesia (unsul) este înţeles de orice persoană care a fost uns de Dumnezeu, fie preot, rege sau profet.

– Având în vedere ca Iudaismul nu crede în Trinitate, Mesia nu poate fi „Fiul lui Dumnezeu”, aşa cum nu poate avea atribute Dumnezeieşti sau a fi Dumnezeu.

– O mare parte a evreilor nu cred în venirea unei persoane, ci a unei perioade Mesianice, în care profeţiile găsite în Tenakh vor fi împlinite. Având în vedere raţionalul gândirii iudaice, era mesianică mai este numită „Olam Ha-Ba”, sau „Lumea care o să vină”. În conceptul iudaic Mesia va reuşi să facă următoarele lucruri aşa cum sunt scrise pe paginile lui Tenakh (Vechiul Testament):

– Mesia va conduce lumea, va fi un timp de pace şi dreptate. Mica 4:3(El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa să facă război..)

– Mesia v-a stabili un timp în care lumea se v-a închina lui Dumnezeu. Isaia 66:23(În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea – zice Domnul.)

– Mesia v-a strâge poporul evreu înapoi în Israel. Isaia 11:12(El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului.)

– Mesia v-a reconstrui Templul. Ezechiel 37:26-27(Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.)

– Mesia v-a fi din tribul lui Iuda. Geneza 49:10(Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele.)

– Mesia v-a veni din casa lui David şi a lui Solomon. 2 Samuel 7:12 -13(Când ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.)

– Mesia v-a face ca toţi evrei să ţină Legea. Ezechiel 37:24(Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini.)Iudaismul, confruntat cu conceptul creştin a identificării Mesiei, a creat o serie de întrebări care să fie folosite ca criteriu în recunoaşterea Mesiei Iudaice. Aceste întrebări sunt următoarele:

– Am trăit noi într-o eră de pace şi dreptate universală de la venirea Mesiei?

– S-a ajuns ca toată lumea să laude un singur Dumnezeu de la venirea Mesiei?

– S-au întors toţi evreii acasă de la venirea lui Mesia?

– A fost reconstruit Templu de la venirea Mesiei?

Daca răspunsul la aceste întrebări este negativ, atunci Mesia încă nu a venit. (32)

 

CREŞTINISMUL

Istoria Creştinismul începe cu lucrarea misionară începută de Isus în mijlocul poporului evreu. Aproape 3 ani jumate de lucru, 12 ucenici în primul an, mai mulţi în al doilea, peste 500 de martori îl văd după înviere, 3.000 de suflete sunt adăugate la predica lui Petru. După unele estimări, la Ierusalim se ajunseseră la mii de creştini evrei, care se strângeau în case şi la Templu, fiind plăcuţi Domnului şi întregului norod. (Fapt. 2:43-47). Primul conciliu bisericesc are loc la Ierusalim, rezolvând problema convertiţilor din rândurile neamurilor. Distrugerea Templului şi prigoana creştinilor evrei au obligat Biserica din Ierusalim să se împrăştie şi să aducă roade nu numai în Israel,însa în tot imperiul Roman. Pe de-o parte Pavel, Timotei, Luca, Marcu, Barnaba, Tit şi alţi lucrători pornesc în călătorii misionare, pe când apostolii şi ei la rândul lor sunt împrăştiaţi să vestească Evanghelie în Imperiul Roman. Creştinismul ajunge religie de stat la ani 301 (sau 314) în Armenia, în Etiopia la anul 325. ﾎn anul 337 Georgia declară Creştinismul religia oficială a statului, Imperiul Roman făcând-o la anul 380.(33) Nu fără greutate se ajunge la o recunoaştere a Creştinismului la nivel de stat, mii de creştini murind în prigoanele lansate de cezarii Romei, mulţi murind în gropile cu lei, sau amfiteatrele romane, la discreţia unui popor păgân.

Primele 4 secole a Creştinismului au fost ani de cercetare, de supravieţuire, creştini atacaţi de tot felul de dogme şi practici păgâne, doctrinele Bisericii fiind revizuite şi făcute cunoscute adunărilor. Sfânta Scriptură fiind compilată şi recunoscută ca o inspiraţie divină, Biserica trebuia să-şi apere doctrinele, practicile şi identitatea. Dintr-o adunare cu predominanţă evreiască, se ajunge la o adunare universală, credincioşi din toate naţiunile aducând o interpretare şi înţelegere a ceea ce au crezut că învaţă Scripturile. Dumnezeu ridică oameni învăţaţi, cu daruri speciale în studiu şi predicare, care ajung să scrie şi să explice doctrinele Bisericii aşa cum le-au lăsat apostolii şi Cristosul ei. Biserica ajunge să se îndepărteze de doctrinele primelor secole, noi învăţături şi practici fiind adăugate, ceea ce a produs schismă, discordie şi rupere a Bisericii. O serie de mişcări şi secte ajung să umple Imperiul Roman, mai târziu întreaga lume Creştină.

Evanghelia merge mai departe, ruperi şi discordii continuă şi, de 2000 de ani, adunarea sfinţilor se luptă pentru a supravieţui atacurile interne şi externe ale celui rău. Iudaismul îşi întoarce spatele Creştinismului, ca la rândul lor creştinii să prigonească şi să fugărească Iudaismul în fiecare ţară europeană. Astăzi, Creştinismul rămâne pe primul loc ca număr de adepţi, totuşi nu fără cicatricele luptelor şi separărilor de-a lungul secolelor. Datorită multitudinilor de denominaţii, mişcări teologice, secte şi înţelegeri, o serie de teologi sunt împărţiţi în orientarea teologică pe care o au. O listă actuală a nuanţelor teologice ajunge să includă următoarele orientări:

– Teologia negrilor (Black theology)

– Anarhism

– Creştini Conservativi

– Teologia Legământului (Covenant Theology)

– Dispensionalişti

– Creştini Ortodocşi (a nu se face confuzie cu Biserica Ortodoxă)

– Biserica Ieşită (Emerging church)

– Evanghelici

– Teologia Feministă

– Fundamentalişti

– Teologia Holocaust

– Teologia Liberală

– Teologia Eliberării (Liberation theology)

– Luteranismul

– Metodismul

– Teologia Narativă

– Noua Ortodoxie (Neo-orthodoxy)

– Biserica Nouă

– Teologia Noului Legământ

– Paleo-Ortodoxie

– Penticostalism

– Personalism

– Postliberal theology

– Postmodern theology

– Teologia Procesului (Process theology)

– Teologie Progresistă

– Teologia Homosexuală

– Quakerism

– Teologia Restaurătoare

– Teologia Revizionistă

– Creştinătatea Romano Catolocă

– Thomism

– Teologia Transcedentală (34)

33 de mişcări teologice, fără să fi contat şi alte nuanţe teologice mai mici care se pot găsi în sectele Creştinismului. ﾎn general, o biserică sau o denominaţie să fie considerată creştină trebuie să adere la cel puţin 5 mari doctrine specifice Creştinismului:

– Autoritatea Scripturilor

– Trinitatea

– Omul este o persoană fizică şi spirituală fiind afectată de păcat

– Cristos este Dumnezeu, şi este om, care a fost trimis să mântuiască umanitatea

– Biserica este instituită de Dumnezeu şi condusă de Cristos (The Christian Research Institute)

Sunt multe divergenţe în sânul bisericii locale, să nu mai amintim de divergenţele Bisericii Universale. Totuşi, un subiect care uneşte Biserica lui Cristos este

aparenţa lui Mesia pe mapamond, nu numai a lumii creştine, dar a întregi omeniri. Creştinătatea a recunoscut şi identificat pe Cristos ca Mesia, o înţelegere şi

acceptare total diferită de ceea ce Iudaismul; profesează şi învaţă de peste 2000 de ani. Profeţiile despre venirea Mesiei sunt multe pe paginile Bibliei, întrebarea

la care o să încerc să răspund este:

Care sunt dovezile Mesiei în persoana lui Isus Cristos?

Dovezile şi evidenţele Scripturale care demonstrează validitatea dreptului de a considera pe Isus ca Mesia sunt multe şi ar trebui zeci de pagini de scris şi argumentat, totuşi o listă mai mică poate fi compilată demonstrând validitatea argumentului:

– Mesia trebuia să se nască la Bethlehem: Mica 5:2

“Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” „După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim” (Matei 2:1)

– Mesia trebuia să fie din tribul lui Iuda: Geneza 49:10

„Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele.”

„1. Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

  1. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
  2. Iuda a născut pe Fares şi Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
  3. Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
  4. Salmon a născut pe Boaz, din Rahab; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese;
  5. Iese a născut pe împăratul David. Împăratul David a născut pe Solomon, din văduva lui Urie” (Matei 1:1-6)

– Mesia se va prezenta călare pe un măgar: Zaharia 9:9

„Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” „Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.” (Matei 21:7)

– Mesia v-a fi torturat până la moarte: Psalmul 22

„Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii. Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele…” „Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.

  1. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap,
  2. şi ziceau: “Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!”
  3. Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau:
  4. “Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!” (Matei 27:38-42)

– Mesia v-a veni înainte de distrugerea celui de-al doilea Templu care a avut loc în jurul anului 70 d. Cr.: Daniel 9:24-27

„24. Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

  1. Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.
  2. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.
  3. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

– Viaţa lui Mesia trebuia să păstreze descripţiile Biblice, a tăcerii la judecată, suferinţei, a morţii şi îngropării în mormântul unui om bogat, a învierii: Isaia 52:13-53:12

„13. Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.

  1. După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa, şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor –
  2. tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, şi vor auzi ce nu mai auziseră.
  3. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
  4. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
  5. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
  6. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
  7. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
  8. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
  9. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
  10. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
  11. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
  12. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
  13. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
  14. De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Mai sunt şi alte versete referitoare la Mesia pe paginile Bibliei, totuşi argumentele principale a evidenţelor împlinirii Scripturilor sunt suficiente. A mai existat vreo profeţie de genul acesta în cursul istoriei umane, în care profeţiile scrise cu sute de ani înainte de a se împlini să fie aşa de clare şi precise cu referinţă nu la un aspect general a unei persoane, ci la lucrurile particulare care aveau să fie împlinite în viaţa Cristosului pe care-L slujim?

 

CONCLUZIE

Trăim vremuri mult mai aproape de venirea Domnului decât generaţia trecută sau a înaintaşilor noştri. Budiştii aşteaptă pe Mettaya (Maitreya) care v-a veni să facă o împărăţie a dreptăţii şi a păcii. Hinduişti aşteaptă ultimul Avatar, Kalki pentru pregătire omenirii în intrarea erei dreptăţii, a luminii şi a virtuţii. Profeţiile musulmane prezic înroşirea oceanului Indian, ceea ce deja a început să se întâmple datorită unei alge marine care dă un aspect roşiatic. Mesia musulman, Mahdi, este aproape să vină să unifice Creştinismul şi Iudaismul sub o religie universală islamică.

Iudaismul aşteaptă era Mesianică fiind îndoielnici de o personificare a unui Mesia, în înţelegerea creştină. Creştinismul aşteaptă a doua venire a lui Mesia, să-şi ia la veşnicii Biserica Cristosului care şi-a dat viaţa pe Crucea Golgotei.

Cinci religii, cinci aşteptări, un adevăr. Care este adevărul credinţei, încrederi şi a trăirii? Pentru mine este Mesia, Mântuitorul vieţii mele şi a înaintaşilor mei.

 

Shalom!

Coram Deo!

 

Note de subsol:

  1. The Signs of His Coming http://www.rapturealert.com/signsofhiscoming.html
  2. http://www.merriam-webster.com/dictionary/messiah
  3. Jewish messiah claimants – http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_messiah_claimants
  4. Christian messiah claimants – http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_messiah_claimants
  5. Overview of Buddhism by Grady L. Davis, MDiv, PhD.

http://www.familybible.org/Teaching/Religions/Buddhism.htm

  1. ibid.5
  2. BUDDHIST MESSIANISM By Dr. Young Oon Kim. http://www.eurotongil.

org/swedish/english/ebuddha.htm

  1. Metteya Buddha. http://ignca.nic.in/jatak103.htm
  2. Maitreya. http://en.wikipedia.org/wiki/Maitreya
  3. ibid.9
  4. Notable Maitreyan Rebellions , FYSM068–Collective Violence and Traumatic Memory in

Asia. 16 October 2005. Retrieved 29 November 2006.

  1. Tang Dynasty Empire 618-906 , SAN-BECK. Retrieved 29 November 2006.
  2. Maitreya from the West , Korean Raelian Movement. Retrieved 29 November 2006.
  3. Hollywood’s Idol http://www.christianitytoday.com/ct/2001/008/15.64.html
  4. Versions of Hindu History http://hinduism.iskcon.com/tradition/1001.htm
  5. History of Hinduism http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Hinduism
  6. Denominations of Hinduism http://en.wikipedia.org/wiki/Hindu_denominations
  7. Hindu deities http://en.wikipedia.org/wiki/Hindu_deities
  8. Hindu Beliefs http://www.contenderministries.org/hinduism/hindubeliefs.php
  9. Hindu Prophecies and the Incarnation of the Kalki Avatar

http://www.iawwai.com/HinduProphecies.html

  1. Hindu Universe http://www.hindunet.org/avatars/kalki/index.htm
  2. Profetul Mahomed http://www.islam-abc.ro/mahomed.aspx
  3. F. Buhl; A. T. Welch. “Muhammad”. Encyclopaedia of Islam Online.
  4. Islam http://en.wikipedia.org/wiki/Islam
  5. Five Pillars of Islam http://en.wikipedia.org/wiki/Five_Pillars_of_Islam
  6. Identification of the Promised Messiah http://www.irshad.org/islam/prophecy/messiah.htm
  7. The Mahdi: Islam’s Awaited Messiah

http://www.watchmanbiblestudy.com/Articles/MahdiIslamsMessiah.htm

  1. ibid 27
  2. ibid 27
  3. History of Judaism http://www.religionfacts.com/judaism/history.htm
  4. Jewish religious movements http://en.wikipedia.org/wiki/Jewish_denominations
  5. The Jewish Messiah http://www.mikepwagner.net/messiah.html
  6. History of Christianity http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Christianity
  7. Christian theology http://en.wikipedia.org/wiki/Christian_theology__

 

Sursa: www.voxdeibaptist.org