cocardaniel.wordpress.com

Cum funcționează Biserica spirituală

 Domnul a decis ca Biserica Sa să funcționeze prin daruri supranaturale. Există însă două tipuri de daruri: naturale și spirituale, (supranaturale), adică ale Duhului Sfînt.

Există două tipuri de biserici: cele ce folosesc abilități naturale și cele ce folosesc „abilități” divine sau supranaturale.

Pericolul subtil al unor biserici moderne este că ele funcționează numai prin efort uman. Punct!

Sunt pastor de cîțiva zeci de ani și vorbesc din experiență personală și bisericească. Am trăit toată viața în biserică. Părinții mei la fel. Problema cu care ne confruntăm în aceste zile, este că mulți lucrători și creștini din biserică, deși sunt cu Biblia în mînă și cred în Dumnezeu, au doar abilități strict naturale.

Cînd Biserica, în frunte cu liderii ei, nu sunt interesați în lucrarea Duhului Sfînt la modul cel mai biblic, deci echilibrat, ea funcționează prin abilități naturale. Din acel motiv nu mai prea există în biserică supranaturalul, dar nici spiritualul. Avem prea multă literă, dar prea puțin Duh. Litera omoară, Duhul dă viață! (2Corinteni 3:6). Domnul a creat biserica să funcționeze prin roada și darurile Duhului. Cînd roada și darurile nu sunt prezente, biserica funcționează la nivel natural, prin abilități firești, iar eșecul este pe drum. Cînd Duhul e prezent, El se manifestă prin roadă și daruri!

Cînd biserica este condusă de lideri naturali, deci prin talente naturale, ea devine un club de snobi religioși. Cînd biserica nu caută cu toată puterea ei să devină duhovnicească, v-a rămîne o grupare creștină poate organizată și civilizată, dar fără impact, fără transformare radicală și fără viață plenară.

O biserică dezinteresată în darurile spirituale își face un mare defavor pentru că se văduvește tocmai de elementele supranaturale, rămînînd o entitate religioasă doar. Biserica e gîndită de Dumnezeu să funcționeze optim prin darurile spirituale pentru că ele sunt date de Duhul Sfînt pentru slujire. O biserică fără roadă și daruri nu poate sluji, nu lucrează decît firesc, și se chinuie poate fără să știe, bătînd pasul pe loc, sau devenind uscată.

Cînd liderii evlavioși și cu Biblia în mînă, sunt buni teologi și predicatori, (uneori simpatici), dar ne-buni duhovnicește, biserica aceia este în mare pericol, pentru că nu primește Revelația completă, nu are informație completă și nu crește spiritual, ci rămîne la un nivel doar natural.

Obligația liderilor bisericilor este de-a învăța Biserica pe care o conduc tot planul lui Dumnezeu de creștere spirituală, adică 1Corinteni 12, 13 și 14. Adică să îi învețe pe creștini și 1Corinteni 14:1 „Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți”. Suntem obligați să punem accent în primul rînd pe dragoste și în al doilea rînd să ne intereseze darurile spirituale. Să urmărim dragostea, dar nu în defavoarea darurilor!

Trebuie să fim și morali. Dar deși moralitatea dă bine, nu e spiritualitate! Aici e un alt mare pericol fin și aproape insesizabil: să fim doar morali, dar nu și spirituali. De exemplu: evlavia e bună, dar nu e suficientă. Pavel spune că evlavia unită cu mulțumire e un mare cîștig. Evlavia poate însemna moralitate sau pioșenie, dar doar mulțumirea continuă e spiritualitate.

Spiritualitatea (a fi condus de Duhul) ne este descrisă de Dumnezeu în Romani 12-13 și în 1 Corinteni 12, 13 și 14, Etc.

Deși diferența dintre darurile naturale și cele spirituale uneori este greu de deosebit, noi trebuie să căutăm duhovnicia sau îndumnezeirea!

Deși studiul biblic e obligatoriu, la fel de obligatorie este și deschiderea la Lucrarea Duhului Sfînt. Cuvîntul Sfînt lucrează miracole numai prin Duhul Sfînt!

Dacă din biserică lipsește lucrarea Duhului Sfînt (roadă și daruri), ea va funcționa doar omenește, nu și dumnezeiește. Alegerea ne aparține! Ne interesează o biserică strict umană sau divino-umană???