Educați de Biblie sau de Duhul Sfînt?
Conduși de Biblie sau de Duhul Sfînt? Instruiți de Biblie sau de Duhul Sfînt?
Subiectul de azi mă fascicează și mă intrigă. Știu că am mai scris despre el pe blogul meu, știu că mă tot repet, (poate e și din cauza vîrstei :), dar este atît de important încît azi tot despre acest subiect scriu.
Cu ani de zile în urmă una dintre meditațiile de frunte ale lui A.W. Tozer mi-a captat atenția definitiv. În Engleză sună așa: „Bible Taught or Spirit Taught!”
Poate că unii cititori vor fi șocați cînd vor înțelege că există o mare diferență între a fi educat (instruit) de Biblie sau educat (instruit) de Duhul. Însă a fi instruți doar de Scriptură, este o realitate cruntă pe care începem s-o descoperim în noi și între noi.
E foarte posibil să fi crescut și educat în Scripturi, să ai credință, să ai seriozitate și chiar moralitate, dar să nu ai o reală și totală înțelegere a întregii paradigme a spiritualității creștine autentice.
E posibil să devi expert în Biblie și în doctrinele ei, dar să nu ai iluminarea care vine prin Duhul Sfînt, iar rezultatul este informație și cunoștință biblică solidă, dar și uscăciune, acreală și un văl care rămîne asupra minții care îl oprește pe credincios să perceapă și să pătrundă Harul și Adevărul în esența Sa spirituală sau duhovnicească.
Majoritatea dintre noi suntem obișnuiți cu biserici care îi învață pe copii Biblia din pruncie, îi educă toată adolescența în Cuvînt, pe urmă în clase de studiu biblic, dar cu toate acestea nu produce în ei un creștinism viu și nici forță evlavioasă pozitivă. Membrii nu demonstrează că au trecut din moarte la viață. Trăirea lor religioasă e corectă și în unele cazuri destul de morală, dar mecanică și nu radiază bucurie și viață care să te atragă. Ei merg la biserică și își poartă credința așa cum cîndva, cei în doliu aveau o bandă neagră pe brațul drept arătîndu-și dragostea și respectful pentru cel decedat.
Pe oamenii ăștia nu poți să-i numești ipocriți pentru că mulți dintre ei sunt foarte serioși în religia lor. Ei sunt doar orbi, pentru că fără iluminarea Duhului Sfînt, sunt obligați să călătorească prin viață, străduindu-se să fie cuminți și serioși, dar spiritul lor este flămînd după realitatea spiritual, neștiind ce nu-i în regulă cu ei. Ăsta e cazul fericit pentru că unii realizează că au o problemă.
Condiția altora însă e și mai periculoasă pentru că această categorie este cu Biblia în mînă, o și predică, dar habar n-au, că ei deși cunosc bine slova Bibliei, sunt în cel mai subtil pericol, pentru că nu au și Duhul Bibliei. A cunoaște doar litera Bibliei poate fi devastator și ucigător. Așa se explică de ce unii buni cunoscători ai Scripturii sunt reci, uscați, cîrcotași negativi și răi.
Cărturarii și fariseii din vremea lui Isus erau experți în litera Bibliei; dar cu Biblia în mînă și pe baza interpretării ei negative, fără Duhul ei, L-au omorît pe Domnul vieții, cu cele mai „bune” și „serioase” intenții. Nu-i deloc de mirare că Pavel scrie atît de relevant și profund: „Litera omoară, Duhul dă viață”! (2 Corinteni 4:6). Feriți-vă de creștinii care cunosc doar litera Scripturii, dar nu au și Duhul care să le dea Viața.
Diferența dintre creștinismul literei și al Duhului.
Cuvîntul Sfînt lucrează Viață numai prin Duhul Sfînt! Cum este creștinismul Bibliei, dar și al Duhului? Cei ce cunosc și litera, dar și pe Duhul Sfînt, întotdeauna vor transmite în jurul lor vindecare, demnitate, încurajare și … Viață.
Marea nevoie a acestei vremi pentru cei flămînzi spiritual este aceasta: 1. Să cunoaștem Biblia cît mai bine, pentru că fară cunoașterea ei nu vom cunoaște Adevărul. 2. Să fim iluminați de Duhul Sfînt, fără de care Biblia nu poate fi înțeleasă în esența ei, în spiritul ei. 3. Să ne verificăm dacă prin trăirea noastră otrăvim sau vindecăm. Dacă prin trăirea noastră și aplicarea Bibliei la noi și la alții, omorîm sau oferim viață, demolăm sau zidim!
Doar cine are și Duhul Bibliei, nu numai litera ei, are Viață din belșug, dar și oferă Viață! Duhul dă … Viață!
Prelucrarea după A.W. Tozer